Autumn

M-am trezit si era toamna.

Porumbei

De cand stateam pe masuta mica din coltul camerei,cea maro de langa geamuri,uitandu-ma la culoarea cerului de la ora 6 dimineata,intr-o zi de marti,probabil martie,nu multe se schimbasera.

La inceput cautasem un punct fix cu privirea in umbrele gri si lungi ce hraneau albastrul palid,dar nu gasisem decat doi prumbei somnambuli,cocotati pe acoperisul blocului de vis-a-vis,uitandu-se si ei la aceleasi fasii intunecate de aer.

Isi miscau capul din cand in cand intr-o parte si in alta uitandu-se cu plictis la asfaltul gri si rece al unei dimineti la fel de reci,dar nu la fel de mohorata.Nu ca cea de ieri si probabil nici ca cea de maine,doar ca cea de azi si de cateva ore mai incolo,pentru ca stiam ca soarele va ridica bariera,iar norii se vor duce mai departe,oamenii vor rasulfa usurati si vor iesi afara,vor merge,se vor gandi la vietile lor fara sens si vor face aceleasi lucruri ca de obicei.

Nu va fi nevoie sa le spui ca viata lor este monotona,pentru ca ei stiu deja asta,dar nu o vor recunoaste nici in ruptul capului.

Ce iti vor spune este faptul ca sunt prea ocupati ca sa mai dea atentie detaliilor minuscule si iti vor zambi politicos,trecand mai departe.

Acum nici cainii de afara nu mai latra.Cred ca si-au dat si ei seama ca li s-a terminat tura,si ca acum trebuie sa se odihneasca dupa un asemenea concert.

Linistea e apasatoare si cumva sinistra,iar peisajul din ce in ce mai static.Asta pana cand unul din porumbei si-a luat zborul si s-a asezat frumos pe celalalt acoperis,de unde avea sa il priveasca altcineva,intr-o alta dimineata,la o alta ora,intr-o alta zi de marti,intr-o cu totul alta luna de martie.

~Dealing with David~

Incerca sa vada mai bine dincolo de furia lui evidenta,dar intr-un colt al mintii,se zbatea sa gaseasca un mod de scapare.

Stiuse de la inceput ca momentul asta avea sa vina.Stiuse ca nu ar fii trebuit sa o mai spuna acum pentru ca era deja evident chiar si pentru un orb cu dizabilitati fizice si retardat mintal ca ceva rau avea sa se intample.

Avusese timp sa-si cultive forta,sa gaseasca un mod controlat in care sa o foloseasca,sa poata sa gandeasca planuri de atac si de scapare printre firele de luciditate cand isi dadea totusi seama ca nu mai are nicio sansa.Dar ea spera.Era ca si cum ar fi intrat prima data in sala aceea intunecata de balet,cu oglinzi murdare si mari pe un perete de un galben vechi,uitandu-se la bara de lemn alb,care scartaia.

David,caci asa prefera sa i se spuna se uita acum la ea cu ochi curiosi,neschimbandu-si pozitia de atac in care statuse de mai bine de jumatate de ora.

Cleo nu era ca celelalte fete pe care le condamnase in schimbul a catorva lucruri marunte.Ele ii cerusera frumusete,inteligenta,bani si popularitate.

Cleo ii ceruse doar putere.Si primise destula.

Isi vanduse sufletul pentru o bucatica de putere si acum ca ii venise timpul sa plece sa isi blesteme toata existenta,desi avea numai 17 ani,se lupta pentru,culmea,viata.

Era constienta de faptul ca David ii umbla prin minte.Doar scrisese clar in contractul pe care il semnase cu sangele ei rosu ca si diamantul ca el ii controla orice gand,orice miscare care ar fi deviat de la drumul catre damnare.Dar ea era deja damnata,asa ca ce mai conta daca o controla sau nu?Ce mai conta daca o punea sa isi traga singura palme peste fata si sa se tortureze pana la moarte.Chiar daca,tot acolo avea sa ajunga,nu?

Daca este condamnata la moarte,ce rost mai are sa controlezi drumul unei peroane cand stii cu siguranta ca tot acolo va ajunge indiferent pe unde alege sa mearga?Ce rost mai are sa incerci macar sa controlezi ceva la acea persoana dupa sentinta?Am auzit de sentinta definitiva si irevocabila,dar asta se poate aplica si aici,nu?

Dar el era David.Si Cleo il numise asa o data.Inainte sa isi dea seama cine era defapt si inainte sa realizeze in ce incurcatura se bagase.

Acum notiunea de David,pentru ca asta era pana la urma,doar o notiune,o scarbea pana in maduva oaselor.O facea sa se cutremure si sa isi incrunte fruntea palida si fina ca hartia in incercarea de a rosti acel cuvant mare care acum insemna atat de putin.

Dar isi mai infipse o data dintii in buze pana ce dadu de sange si durerea aproape ca o facu sa urle,isi duse limba pe buza muscata si sterse urmele de sange,isi deschise ochii larg,iar intr-un colt al gurii ii aparu un zambet ce parea mai mult malefic decat infricosat.Cu o ultima gura de aer spuse.

-Diavolul.

Si se arunca in fata.

Il lovi cu pumnul peste fata schimonosita,iar el scoase un scancet neinsemnat.Isi inclesta coltii plini de sange si marai.

Cleo se dadu trei pasi in spate,uitandu-se impietrita la ochii lui.

Isi schimbau culoarea din rosu puternic,in roscat pal,maro,galben,aramiu,verde si apoi din nou rosu.

Cleo vazu ca nu se misca si incepu sa il loveasca cu pumnii si cu picioarele oriunde gasea un loc liber in care nu mai daduse pana acum.

Adrenalina ii desfunda venele uscate,pline de cheaguri de sange uscat si negru,care facea chiar si o miscare simpla a degetelor dureroasa.

Dar auzi o pocnitura atunci cand se opri cu pumnul in abdomenul lui David.

Acum prin vene curgea agonie.

Realiza ca nu mai simtea nimic la mana pe care tocmai si-o rupsese,deci sansele ca acea mana sa o mai ajute erau aproape inexistente.

Acum el venea spre ea incet si calcand apasat pe cioburile ascutite care nu ii faceau rau.

Din buzunarul blugilor decolorati scoase un ciob de oglinda,destul de mare si foarte ascutit.

Si totul se intampla foarte repede.

David disparu din fata ei intinzand doar mana,gestul terminandu-se doar cu un urlet de durere al lui Cleo a carei privire era acum incetosata si neclara,iar ceva cald si vascos ii curgea pe maini.

Se uita in jos si zambi trist,din ochi cazandu-i lacrimi reci ce ii spalau obrajii fierbinti de praf.

Cazu,genunchii ii cedara si cazu.Se prabusi peste un morman de cioburi de oglinda,iar bucatelele taioase ii sfasiara pielea subtire si alba,iar David,nicaieri.

Auzeam masini,muzica,freamat pe strazi.Eram semi-constienta de mine cand,cu un ultim ragaz de putere,am incercat sa deschid ochii din nou,doar ca sa vad.

Ma gandisem,cat statusem inconstienta,si stiu ca suna aberant sa gandesti in timp ce esti inconstient,ca daca as vrea ceva,as putea sa imi doresc atat de mult,incat acel ceva sa ma umple cu o boaba de putere.

Si eu voiam doar sa vad.Imi dorisem sa vad ceva,orice,inainte sa-mi recunosc invingerea in fata lui.

Dar el nu mai era aici.Era probabil undeva in camera unei alte fete promitandu-i orice in schimbul sufletului ei.Si probabil ca acum acea fata isi vindea sufletul in schimbul a cine stie ce lucru nesemnificativ.

Dar eu voisem doar sa vad acum.Si in plus,el nu putea sa ma impiedice sa fac asta.Deci aveam doar sa privesc pana ce voi simti ca ma duc.Si atunci,o sa inchid ochii si o sa incetez sa vad.

Vedeam particulele de praf plutind si dansand deasupra mea,stralucind in bataia soarelui.

Capul imi bubuia si ranile infectate si pline de cioburi imi pulsau.

Prin buzele-mi uscate,am scos un suierat ce a facut particulele de praf sa danseze mai repede si sa se invarta.

Tavanul era alb,aducandu-mi aminte de zapada.Zapada in care obisnuiam sa stau iarna,cu doar o rochie,desculta,si sa privesc cum ninge peste dealuri.

Dar acum se schimba.Devena mai intunecat si mai neclar.

Am facut ochii mari,dar mi-am dat in acelasi timp seama ca momentul meu a venit.

Am ras fortat si am luat o ultima gura de aer.

Apoi cu un fluturat de pleoape si cu o lacrima in coltul ochiului am incetat sa mai vad.

Viata mea fusese tragica.Dar cel mai tragic e ca am trait o moarte ce nu dovedeste nimic.

Statea acolo zacand peste cioburile reci si taioase.Statea si privea in sus,ochii urmarindu-i frenetic particulele de praf ce dansau in fata ei.

Prin buzele-i uscate si crapate sufla in directia prafului,iar acesta incepu sa se invarta.

Se uita din nou cu satisfactie la particulele de praf si apoi inchise usor ochii.

Si atunci cred ca si ea stia ca murise.

To do.Did.Done.

E clar,caz clasic de neputinta.
Stii ca atunci cand te bagi in prea multe lucruri le gresesti pe toate,nu?
Pai asa ma gandeam si eu.
Bai deci e tragic intr-un mod oribil de amuzant.
Doar pentru ca vrei sa ajungi undeva,si nu ma refer la undeva ca la un loc,pe scara ierarhiei,asta nu inseamna ca nu mai poti avea viata sociala.
Damn it.
XoXo